Ctitori

Anghel Hagi Pandeli a fost ctitor principal al Bisericii Lucaci, provenind dintr-o familie de crestini instariti, originari din orasul bulgaresc Svistov. Ocupandu-se cu negotul, in prima jumatate a secolului al XIX -ea, aceasta ajunge la Bucuresti. In anul 1838 s-a stabilit în mahalaua Lucaci. Printre casele din mahala se afla și vechea biserică ridicată de boierul Momcea și soția lui Ruxandra, sprijiniți de vrednicul de pomenire Mitropolit Ștefan al II-lea al Ungrovlahiei. În urma cutremurului devastator din 1838 biserica a fost grav avariată. Anghel Hagi Pandele a luat în calcul refacerea lăcașului. Noua biserică a fost mult mai mare în comparație cu cea dinainte. După executarea lucrărilor, la 25 iunie 1842 a fost sfințită o nouă biserică în mahalaua Lucaci, închinată Sfântului Ierarh Nicolae.
Incendiul devastator care a izbucnit la 23 martie 1847 în București a afectat și Biserica Lucaci: „întâmplându-se prada focului…în ziua de Paști dimpreună cu toate chiliile ei dimprejur și cu toate podoabele ei din lăuntru, arând și toată mahalaua și rămânând numai șase case din o sută zece ce era.” (Condica de Zestre a Bisericii Lucaci, Tipografia Toma Teodorescu, Mântuleasa, strada Plantelor, nr. 9, București, 1876). Documentul citat surprinde
momente de încercare prin care a trecut Biserica, dar și credința împreună cu râvna ctitorilor pentru lăcașul de la Lucaci.
„Și numiții ctitori scăpătară, căci le-au ars în mahala casele și ce au avut și în târg, prăvăliile și marfa și ce au avut pe la unii alții; din care pricină neputând numai d-lor a face Biserica iarăși la loc, a rămas Sfântul locașu mai mulți ani nefăcut; și cu toate că, mahalații(i), unii din ei au voit a repara Biserica au trimis jalbă la Mitropolie…și s-a poftit Sfinția Sa, părintele Ioan Călărașeanu și Domnul Tănăsache Constantinopolis, care primind această
sarcină…și începându-se lucrarea, s-a și isprăvit în Postul Paștelui, fiind vifor și zăpadă de o palmă, cheltuindu-se la aceasta lei 105821.
Condica de Zestre surprinde o serie de detalii care creionează situația românilor din București în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar cel mai important lucru este acela că evidențiază credința oamenilor iubitori de biserici.

Cel de-al doilea ctitor al Bisericii Lucaci este Constantin Atanasiu. A venit din Bulgaria împreună cu Angel Hagi Pandeli, în aceeași perioadă. Din datele pe care ni le-a comunicat unul din moștenitorii familiei, dl. avocat Ciprian Dobrescu, a relatat despre Constantin Atanasiu că a fost primul președinte al Burselor de valori din București. Și acest ctitor s-a implicat material în procesul de construire și apoi în acela de reparare a bisericii. Este impresionant că nici Constantin Atanasiu după incendiul din 1847 nu a refuzat să contribuie la reparațiile bisericii, deși a păgubit aproape toată agoniseala . Trebuie să fim cu luare aminte la credința și dragostea față de Biserică a acestor mari personalități.

Familia lui Anghel Hagi Pandeli este înmormântată în cimitirul Bellu. Cripta aceasta este reprezentativă, fiind cel mai vechi monument din cimitir, care s-a păstrat până în zilele noastre. Din anul 2019 slujitorii de la Parohia Lucaci, împreună cu membrii din Consiliul și Comitetul Parohial săvârșesc slujbele de pomenire a ctitorilor în biserica parohială și apoi la morminte. Parastasele la mormintele ctitorilor se oficiază cu prilejul celor două hramuri pe care le-au adăugat aceștia odată cu zidirea bisericii: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Pentru că Anghel Hagi Pandele a murit în anul 1850, fiul acestuia, Ștefan a continuat activitatea ctitoricească a tatălui său. Educația aleasă pe care a primit-o în familie s-a evidențiat prin credința pe care a mărturisit-o. Binele pe care Ștefan Anghel Hagi Pandele l-a făcut Bisericii este un model pentru noi cei de astăzi. Din tratatele de istorie a Bucureștilor găsim și referințe asupra fiului lui Anghel Hagi Pandele. El a ctitorit printre altele și capela ortodoxă română de la Leipzig, care astăzi aparține grecilor ortodocși. În Condica de Zestre a Bisericii Lucaci găsim în primele rânduri din tabelul cu situația sumelor de bani adunate pentru construirea lăcașului, următoarele mențiuni: Ștefan Anghel Hagi Panteli a dat 28000 lei, însă lei 20000 pentru sufletul tatălui dumisale, lei 4000, pentru sufletul bunicii dumisale Velika hați Anghel și lei 4000 pentru pomenirea dumnealui și a familiei sale, a mai dat și mai pe urmă, vezi înainte. 15750 lei a dat Constantin Atanasiu…

Anghel Hagi Pandeli, ctitorul Bisericii Lucaci

Sofia, soția lui Anghel Hagi Pandeli

Ștefan Anghel Hagi Pandeli, fiul lui Anghel și a Sofiei Hagi Pandeli. A fost un comerciant renumit, care a ajuns până la Lipzeg. În orașul german a ctitorit capela românească pentru a servi ca locaș de închinare românilor aflați în zonă. Astăzi capela este în ascultare canonică de Patriarhia Ecumenică. Ștefan s-a ocupat de reparațiile efectuate la biserică după incendiul din 1847, continuând lucrările tatălui său care murise între timp.

Cripta familiei lui Anghel Hagi Pandeli și a soției lui Sofia din cimitirul Bellu

Constantin Atanasiu, ctitorul Bisericii Lucaci

Cavoul familiei lui Constantin Atanasiu din cimitirul Bellu Militar

Preotul Ioan Călărașeanu (la 44 de ani), tablou votiv din anul 1853

Cea mai luminoasă și proeminentă figură de preot de la Biserica Lucaci a fost cea a părintelui Ioan Călărașeanu. S-a născut la 8 mai 1809, într-o familie de boieri din Călărași. În anul 1838 a fost numit paroh al Bisericii Lucaci. Părintele acesta s-a confruntat cu cele mai grele situații din acele timpuri: cutremurul din 11 ianuarie întâmplat în anul instalării lui la parohie, zidirea bisericii din 1839-1842 și apoi cele de reparații efectuate după incendiul din 1847. Protopop al Plăsii de Jos, după cum s-a numit o parte a actualului Sector 3 din București și contemporan cu Alexandru Ioan Cuza, a trecut prin contextul apărut în urma secularizării averilor mănăstirești. Prin anul 1879, când a rămas văduv se va retrage la Mănăstirea Cernica, călugărindu-se cu numele de Iosif ieromonahul. Odată cu retragerea la mănăstire a lăsat ca zestre Bisericii Lucaci, două case în strada Șepcari din Centrul Vechi al Bucureștiului, care vor servi ca prăvălii. Chiria pe care o plăteau negustorii către parohie era fondul de întreținere al locașului și cel din care se făceau diferite acte de milostenie.

Părintele Ioan Călărășeanu, ctitorul Bisericii Lucaci în anul 1884, călugăr la Cernica, cu numele Iosif Ieromonahul