Biserica Sfantul Stelian Lucaci

  La Biserica Lucaci au slujit o serie de preoți dintre cei mai cunoscuți din capitală. Din arhiva parohiei găsim date despre viața parohială, pe plan gospodăresc, social, catehetic, misionar, edilitar și mai ales cultural și didactic.
  Din registrele mitricale ce se păstrează în arhivă, aflăm despre situația financiară a parohiei și despre viața creștinilor din parohie în general. În parohia aceasta, de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist, activitatea slujitorilor a fost una dinamică.
Administrarea bunurilor parohiale, precum și desfășurarea activităților sociale în vechea comunitate, reflectă ca o oglindă implicarea și corectitudinea credincioșilor, a slujitorilor și a
Epitropiei față de Biserică. Deși numărul preoților la această Biserică a fost mult mai mare, vom enumera câteva nume pe care le-am găsit prin documentele din arhivă.

1. Preotul Ioan Călărășeanu, protopop al Plăsii de Jos, paroh al Bisericii Lucaci, ctitor și binefăcător, care s-a pus neobosit cu timp și fără timp în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Râvna pentru slujbe și punerea în prim plan a intereselor Bisericii se vede din zestrea pe care a lăsat-o parohiei. Biserica este cartea de vizită a acestui părinte, despre care știm că a fost ucenic al Sfântului Calinic de la Cernica. În Testamentul său pe care l-a
   elaborat în anul 1876 și care se păstrează atât în varianta scrisă cu litere chirilice, cât și retranscris cu litere latine, scrie printre altele și despre duhovnicul său, Protoiereul Andrei,
   care împreună cu familia au fost înmormântați la temelia bisericii. Lucrul acesta este menționat și pe o placă comemorativă zidită în soclul bisericii, pe latura de sud. Cinstea și ascultarea pe care i-o purta Părintele Ioan Protoiereului Andrei (care a fost ucenic direct al Sfântului Calinic de la Cernica, după unele date) se evidențiază din traducerea elaborată de părintele nostru la Tâlcuirea Apocalipsei după Sfântul Andrei Capadocianul. Această lucrare se păstrează în manuscris, legată în coperți de carton cu piele și datează din anul 1838, când părintele Călărășeanu a fost instalat paroh la Lucaci. Lucrarea are și o oarecare valoare „profetică”, pentru că la 11 ianuarie în acel an a urmat un cutremur devastator în
   București. Multă lume a suferit, dar credința a fost întărită. Ca un semn apocaliptic, acest cutremur a pus lumea pe gânduri, cataclismul s-a petrecut la scurt timp după finalizarea
   traducerii.

2. Preotul Gheorghe Alexandrescu, s-a născut în anul 1824. În registrul cu numele înmormântaților din anul 1879 preotul Gheorghe Alexandrescu semnează cu titulatura de
   catehet. A murit în anul 1880, la doar 56 de ani, fiind înmormântat de preotul Mirodot Ștefan Gheorghiu, cel mai probabil la temelia bisericii.
3. Preotul Ștefan Gheorghiu se naște în anul 1830. El a săvârșit slujba de înmormântare a lui August Treboniu Laurian. Semnătura sa este însoțită de apelativul Mirodot. Preoții
   care mergeau în pelerinaj la Ierusalim cel puțin o dată, se semnau cu Mirodot. Cel care mergea de cel puțin trei ori în pelerinaj la Locurile Sfinte era numit Hagi.
   Preotul Ștefan Gheorghiu a murit în anul 1884 la doar 54 de ani, fiind înmormântat de preotul Ioan Iordăchescu la cimitirul Bellu.

4. Preotul Ioan Iordăchescu, născut la anul 1856, menționat în registre începând cu anul 1881. Fost Director al Seminarului Central, profesor și slujitor harnic, Protoiereu al Capitalei, de numele lui se leagă construirea caselor parohiale din incinta parohiei. A murit în anul 1926.

4. Preotul Pantelimon Romanescu, născut în comuna Ciochiuța, Județul Mehedinți în anul 1876. Căsătorindu-se cu Agripina din București, au avut împreună patru copii. mai întâi a
   fost preot în orașul Focșani, apoi a fost numit slujitor la Parohia Lucaci în anul 1922. Profesor și fost Director al Seminarului Central, s-a îngrijit în special de reparațiile bisericii și a celorlalte imobile parohiale. În anul 1925 a reușit să racordeze ansamblul parohial la rețeaua de electricitate. A murit subit în anul 1926, lăsând parohia în condiții foarte bune, însă copiii încă erau la școală, iar preoteasa Agripina s-a zbătut pentru creșterea și educarea lor. Din unele date aflăm că unul dintre copii a fost medic, iar ceilalți profesori și avocați.

6. Preotul Ioan Dărvărescu, născut la 5 ianuarie 1891 în comuna Oteșani, județul Vâlcea, la 1 aprilie 1940 a fost transferat în postul de preot paroh la Biserica Lucaci. Mai întâi a fost paroh la Biserica Sfântul Anton-Curtea Veche. Casa parohială din incinta Parohiei Sfântul Anton a fost ridicată la inițiativa și cu implicarea preotului Ioan Dărvărescu.

7. Preotul Constantin Moldovanu, născut în anul 1893 la Toplița-Mureș. A absolvit Seminarul Teologic și apoi Academia Teologică la Sibiu. A audiat 3 ani cursuri la Facultatea de Drept din Cluj, susținând două examene. A primit patru gradații, având gradul de preot-căpitan în retragere. O vreme a fost Protoiereu în județul Hunedoara, iar mai târziu va fi numit Consilier Economic la Arhiepiscopia Bucureștilor și paroh al Bisericii Lucaci. Dotat cu inteligență nativă și dragoste față de cultură, a fost martorul așezării Bustului lui Anton Pann pe obeliscul din stânga bisericii. În 1954 când era preot pensionar a ținut o prelegere despre personalitatea lui Anton Pann, consemnată în revista Glasul Bisericii, 1-2, 1954. S-a pensionat în anul 1940 și a slujit în continuare la Biserica Udricani, filie a Bisericii Lucaci, până la 7 octombrie 1962 când a trecut la cele veșnice.

8. Preotul Grigore Oancea, născut la 9 octombrie 1896 în Târgu-Ocna, județul Bacău, din 1927 a fost numit preot slujitor la parohia Lucaci. Între 1940-1948 a slujit la Biserica Sfântul Anton-Curtea Veche. În anul 1948 este numit paroh la Biserica Lucaci, rămânând aici până la moarte, în anul 1967. Preotul Grigorie Oancea a fost consilier patriarhal la Tipografia Cărților Bisericești.

9. Preotul David Popescu a fost coslujitor la Biserica Lucaci, începând cu anul 1946. Mai întâi a fost preot în județele Mehedinți și Sibiu. Este transferat de la Parohia D. Apostol
   din Ploiești la Parohia Lucaci.
10. Diaconul profesor Emilian Vasilescu, se naște la 21 septembrie 1904 la Herăști, județul Ilfov. Între 1917-1924 este elev la Seminarul Central. Între 1924-1928 studiază la Facultatea de Teologie din București. Din 1929 și până în 1936 va studia Filozofia, Litere, Psihologia și Sociologia, atât la Paris, cât și în București. La Paris va studia și teologie protestantă. Profesor universitar de Teologie, predând Apologetica și Sociologia la Facultatea de Teologie din Sibiu, apoi profesor de Istoria Religiilor la București. În anul 1949 Patriarhul Justinian l-a numit diacon la Parohia Lucaci, unde va sluji până prin anii 1960. Moare în anul 1985.
11. Preotul Grigore Criveanu, viitorul Mitropolit Nifon al Olteniei. Născut la 20 februarie 1889 în Slătioara, Județul Romanați (în prezent Caracal), a fost slujitor la Biserica Lucaci. Rămas văduv, s-a călugărit, iar mai târziu a îndeplinit demnitățile arhiereu-vicar al
    Eparhiei Râmnicului – Noul Severin (1929-1933), episcop de Huși (30 noiembrie 1933 – 30 noiembrie 1939) și mitropolit al Olteniei (30 noiembrie 1939 – 20 aprilie 1945).

12. Preotul Mihai Iancu, născut în județul Argeș, la anul 1927, încă din anul 1954 intră în Administrația Bisericească. Între 1954-1963 a fost administrator de cantina preoților situată în incinta Arhiepiscopiei Bucureștilor, din strada 11 Iunie. A slujit la Bisericile: Schitul Maicilor și Sfântul Ilie-Rahova. Numit în funcția de Șef Serviciu Bunuri în Administrația Patriarhală din 1963. La 1 septembrie 1967 a fost numit paroh la Biserica Lucaci. Bun organizator și foarte apropiat de credincioșii pe care i-a păstorit, din detaliile pe care ni le-a prezentat părintele Ilie Georgescu, părintele Mihai Iancu a revigorat viața parohiei în cei trei ani cât a fost parohul Bisericii. S-a îngrijit de construirea gardului pe latura de sud a bisericii și a reușit să racordeze parohia la conducta de gaze naturale, într-o perioadă când era destul de greu pentru o parohie să reușească această racordare.

13. Preotul Ilie Georgescu, născut la București la 10 octombrie 1930 a fost paroh al Bisericii Lucaci din anul 1970, până în 2009. A avut funcții în Administrația Bisericească. Numit în funcția de Consilier la Sectorul Externe de Patriarhul Justinian, a participat
    frecvent alături de delegațiile Patriarhiei Române la conferințele
    religioase organizate în străinătate în perioada dinainte de 1989. În timpul Patriarhului Iustin Moisescu a fost numit Consilier Cultural, funcție pe care a avut-o și sub Patriarhul
    Teoctist. În timpul cât a fost paroh a fost repictată biserica și au fost montați tiranții pentru siguranță, după cutremurul din 1977.S-a mutat la cele veșnice la 1 aprilie 2023, la vârsta de 94 de ani.