Cea mai luminoasă și proeminentă figură de preot de la Biserica Lucaci a fost preotul Ioan Călărașeanu. S-a născut la 8 mai 1809, într-o familie de boieri din Călărași. În anul 1838 a fost numit paroh al Bisericii Lucaci. S-a confruntat cu cele mai grele situații ale timpului, cutremurul din 11 ianuarie întâmplat în anul instalării lui la parohie, zidirea bisericii din 1839-1842 și apoi cele de reparații efectuate după incendiul din 1847.
Protopop al Plăsii de Jos, după cum s-a numit o parte a actualului Sector 3 din București și contemporan cu Alexandru Ioan Cuza, a făcut experiența contextului ivit în urma secularizării averilor
mănăstirești. Prin anul 1879, când a rămas văduv se va retrage la Mănăstirea Cernica, călugărindu-se cu numele de Iosif ieromonahul. Odată cu retragerea la mănăstire a lăsat ca zestre Bisericii Lucaci, două case în strada Șepcari din Centrul Vechi al Bucureștiului, care
vor servi ca prăvăli. Chiria pe care o plăteau negustorii către parohie era fondul de întreținere al locașului și cel din care se făceau diferite acte de milostenie.
Testamentul parintelui Ioan Calaraseanu
Biserica Sfantul Stelian Lucaci 